Consecințele avortului
Experiența unui avort este, de cele mai multe ori, privită ca un act responsabil și necesar pentru o viață mai bună. Motivele pot fi multiple:
„Nu este acum momentul să am un copil. Sunt prea tânără.”
„Mai am copii.”
„Mai pot face oricând copii și, în plus, nu e chiar atât de rău să faci un avort.”
„Nu am posibilități să-l cresc.”
„Avortul este un rău necesar, pentru binele nostru: al meu și al familiei mele.”
„Toate femeile trec prin asta, mai devreme sau mai târziu.”
Multe femei recurg la avort fără să presupună, măcar, ce se poate întâmpla după. Foarte puține persoane cunosc adevăratele consecințe ale avortului asupra organismului femeii și asupra psihicului ei.
Efectele în plan fizic se împart în trei categorii:
- imediate: hemoragie uterină, perforație uterină, leziunea colului uterin, complicații ale anesteziei, embolism, naștere de feți vii;
- pe termen scurt: retenția „produsului de concepție”, infecție;
- pe termen lung: dereglări hormonale, infertilitate sau sterilitate secundară, avorturi spontane, sarcini extrauterine, nașteri premature, cancer de sân etc.
Mai multe despre efectele avortului în plan fizic → aici
Simptomele psihice apărute ca urmare a avortului au fost grupate de consilieri cu experiență în domeniu în așa-numitul sindrom post-avort/suferința post-avort (SPA). Aceasta apare cu întârziere, de aceea nu este ușor de identificat și vindecat.
Mai multe despre vindecarea după avort → aici
Suferința post-avort se caracterizează (pe scurt) prin: depresii, sentimente de vinovăție, tristețe, insomnii și vise grele, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului față de sine, apariția răcelii emoționale și a pesimismului, pierderea motivației, dereglări sexuale.
Descrierea completă a suferinței post-avort → aici
↓ Descarcă articolul complet ↓
